Dumbrăveanca (Coracias garrulus), cunoscută popular drept „pasărea albastră” datorită penajului ei spectaculos, este una dintre cele mai frumoase și mai remarcabile păsări care poposesc în România în fiecare an. Cu o apariție exotică și un zbor plin de grație, această specie atrage atenția nu doar a ornitologilor, ci și a oricui are norocul să o observe.
- Aspect și caracteristici distinctive
Dumbrăveanca are un penaj care o face ușor de recunoscut: tonuri vibrante de albastru turcoaz, verde și albastru-închis, completate de aripi negre în exterior și maronii pe spate. Măsoară între 29 și 32 cm lungime, cu o anvergură de până la 66 cm, fiind o pasăre de talie medie, robustă, cu un cioc puternic și ușor curbat.
Frumusețea ei nu este doar de decor. Culorile intense au și rol în atragerea partenerilor și în marcarea teritoriului, mai ales în timpul sezonului de împerechere, când masculii execută zboruri acrobatice impresionante.
- Habitat și distribuție
În România, dumbrăveanca este o specie migratoare de vară, revenind din Africa subsahariană în lunile aprilie–mai pentru a se reproduce. Preferă zonele deschise cu arbori izolați – pășuni, margini de pădure, pajiști împădurite și chiar terenuri agricole – unde găsește copaci sau stâlpi înalți pentru observare și cuibărit.
Dumbrăveanca nu își construiește propriul cuib, ci folosește scorburile abandonate de alte păsări sau cavități naturale în copaci. În ultimii ani, s-au montat cu succes cuiburi artificiale pentru a încuraja stabilirea perechilor în zonele unde populațiile erau în declin.
- Hrănire și comportament
Această pasăre este un vânător eficient, consumând în special insecte mari – lăcuste, greieri, cărăbuși, dar și reptile mici, amfibieni sau rozătoare tinere. Dumbrăveanca își petrece mare parte din zi pe un punct de observație (un copac sau un stâlp), de unde zboară rapid către pradă, pe care o prinde direct de pe sol.
Este o specie teritorială, cu un comportament vocal în perioada de reproducere, când poate fi auzită scoțând sunete aspre, scurte și repetitive.
- Reproducere și migrație
Perechile se formează de obicei pe viață, iar femela depune între 4 și 6 ouă. Ambii părinți participă la incubație și hrănirea puilor. După aproximativ o lună, puii părăsesc cuibul, iar întreaga familie se pregătește pentru migrarea înapoi spre Africa, care începe în lunile august–septembrie.
- Conservare și importanță ecologică
Dumbrăveanca este o specie protejată la nivel european, inclusă în Anexa I a Directivei Păsări și în Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). În România, populația a suferit un declin semnificativ în ultimele decenii, cauzat în principal de pierderea habitatului și utilizarea pesticidelor.
Eforturile de conservare din ultimii ani – printre care instalarea de cuiburi artificiale și protejarea zonelor de reproducere – au dus la o stabilizare a populației.
Dumbrăveanca este și un excelent indicator al sănătății mediilor rurale și stepice, iar observarea ei este o bucurie pentru orice pasionat de natură.
Dumbrăveanca este mai mult decât o pasăre frumoasă: este o specie valoroasă ecologic, un simbol al biodiversității și o adevărată comoară a naturii românești. Protejarea ei înseamnă, implicit, protejarea peisajelor naturale care definesc identitatea ecologică a țării.
