Sosirea unui diagnostic

Drumul spre maternitate atunci cand o femeie ajunge sa ramana insarcinata poate fi un drum fascinant, dar in acelasi timp, plin de indoieli si intrebari. Si in acest proces care poate fi cu adevarat frumos, exista si posibilitatea ca lucrurile sa nu iasa exact asa cum se astepta initial – si anume cand fiul sau fiica se nasc cu o afectiune la care nimeni nu s-ar fi asteptat, de exemplu, cu Sindrom Down.

Exista cupluri care afla despre acest diagnostic in timpul sarcinii prin testele de diagnosticare prenatala, iar altele cand se naste copilul. Pentru a insoti parintii in aceasta situatie, din punct de vedere psihologic, iata cateva indrumari despre cum pot parcurge mai usor acest drum.

Dezorientarea initiala si primele emotii

Este normal ca parintii sa se simta dezorientati atunci cand primesc acest diagnostic. Insa trebuie sa exerseze autocompasiunea si acceptarea tuturor acestor emotii. Este normal ca acest lucru sa genereze sentimente amestecate. Este important sa se asculte pe ei insisi si sa-si respect ritmul.

Dar, mai presus de toate, in mod sigur aceste emotii se vor schimba si vor gasi cel mai bun mod de a face fata situatiei. Uneori cu ajutor psihologic si/sau medical, alteori cu ajutorul familiei, prietenilor, oamenilor care trec prin acelasi lucru. Astfel isi pot gasi propriile resurse.

Este indicat ca, in ciuda sentimentului instalat la primirea diagnosticului, sa isi acorde timpul necesar pentru a digera situatia, a se informa si a evalua optiunile care sunt disponibile.

Informatia linisteste si, pe de alta parte, ii poate ajuta si impartasirea a ceea ce li se intampla cu alte persoane care trec prin acelasi lucru.

Chiar daca copilul s-a nascut cu aceasta afectiune, asta nu inseamna ca el nu poate invata si creste, precum si sa aiba o viata fericita, plina de experiente frumoase. Sigur ca se poate! El este fiul mult iubit si totul va fi minunat!