Daca, de obicei, o fractura de craniu se vindeca fara tratament medical si fara a provoca consecinte, nu este la fel si in cazul unei leziuni traumatice cerebrale subiacente (hemoragie, hematom sau contuzie), care este adesea responsabila de sechele neurologice, mai mult sau mai putin grave.

Simptome

In functie de leziunile creierului mai mult sau mai putin grave cauzate de traumatism, apar diverse simptome:

Comotia – corespunde unei alterari a structurilor cerebrale cu suprimarea functiei lor. Aceasta duce la pierdere a cunostintei care poate fi scurta sau de lunga durata (coma).

Contuzie cerebrala – dupa cum sugereaza si numele, este rezultatul unei contuzii a tesutului cerebral. Umflarea care rezulta din celulele creierului (edem cerebral) este responsabila pentru hipertensiunea intracraniana (presiune crescuta in interiorul cutiei craniene) manifestata prin diverse simptome, cum ar fi, de exemplu, dar nu exclusiv, dureri de cap, greata si varsaturi.

De asemenea, poate aparea o sangerare, fie in interiorul creierului (hematom intracerebral), fie pe suprafata creierului, sub (hematom subdural) sau deasupra meningelor (hematom extradural). Hemoragiile pot aparea treptat, de la cateva minute la cateva zile dupa accident.

Tratament

Tratamentul depinde in esenta de tipul de leziuni gasite pe scaner (sau RMN). Acest lucru consta, de obicei, intr-o interventie neurochirurgicala pentru evacuarea sangelui (hematomului) prezent in interiorul cutiei craniene. Ranile si fracturile majore ale fetei si ale craniului pot fi, de asemenea, tratate chirurgical.

Evolutie si posibile complicatii

Leziunile cerebrale traumatice, ale caror manifestari par a fi minime, se pot dezvolta nefavorabil in orele care urmeaza (dupa o perioada de timp numita „interval liber”). Acesta este motivul pentru care este importanta monitorizarea atenta in primele ore dupa accident. Fazele de monitorizare pot fi apoi distantate.

Cea mai temuta complicatie in urma traumelor cerebrale este ceea ce se numeste „implicarea creierului”. Este deplasarea unei structuri a creierului (de exemplu, atunci cand un hematom mare impinge creierul in jos) printr-un orificiu natural, cum ar fi, de exemplu, gaura occipitala. Structurile (in special trunchiul creierului) „fortate” prin acest orificiu sunt apoi puternic comprimate, ceea ce aduce in joc prognosticul vital.