Sindromul picioarelor neliniștite nu e doar agitație
Seara, pe canapea ori în pat, apare o senzație greu de descris: furnicături adânci în gambe, ca un curent electric, ca niște bule care urcă prin vene ori ca o mâncărime pe dinăuntru, care nu se poate scărpina. Singurul lucru care o calmează e mișcarea. Picioarele se întind, se frământă, se ridică, iar omul se ridică din pat și se plimbă prin casă, la miezul nopții, ca să poată, în sfârșit, să adoarmă.
Medicii numesc boala sindromul picioarelor neliniștite ori, mai nou, boala Willis-Ekbom, după 2 medici care au descris-o la distanță de aproape 3 secole: englezul Thomas Willis, în 1672, și suedezul Karl Ekbom, în 1945. Ea afectează 5-10% dintre adulții din Europa, iar la 2-3%, simptomele sunt suficient de puternice încât să strice somnul în mod regulat. Femeile sunt afectate de aproximativ 2 ori mai des decât bărbații.
Cele patru semne care o definesc
Diagnosticul se pune după 4 criterii, toate necesare. Există o nevoie puternică de a mișca picioarele, de obicei însoțită de senzații neplăcute. Simptomele apar ori se agravează în repaus, când stai întins ori așezat. Mișcarea le ameliorează, cel puțin cât timp durează. Și sunt mult mai puternice seara și noaptea decât ziua. Sindromul afectează uneori și brațele, la formele mai severe, dar picioarele sunt aproape întotdeauna implicate. Aproximativ 80% dintre cei cu această boală au și mișcări periodice ale picioarelor în timpul somnului: zvâcniri scurte, repetate la fiecare 20-40 de secunde, pe care partenerul de pat le cunoaște mai bine decât cel care doarme. Ele fragmentează somnul fără ca omul să se trezească complet.
Cauzele, între fier, moștenire și medicamente
La mulți oameni, boala are o componentă moștenită, iar jumătate dintre cei afectați au o rudă apropiată cu aceleași simptome. Formele familiale încep adesea mai devreme, înainte de 40 de ani. Simptomele încep, de obicei, discret, câteva seri pe lună, și se întețesc cu vârsta. Mulți pacienți își amintesc că, în copilărie, li se spunea că au dureri de creștere.
Fierul joacă un rol central. Creierul are nevoie de fier pentru a produce dopamina, un mesager chimic implicat în controlul mișcărilor. Chiar și o rezervă de fier doar ușor scăzută, cu hemoglobina încă normală, poate declanșa ori agrava simptomele.
Boala apare mai des și în insuficiența renală, în diabet, după unele operații ori la cei care donează des sânge. Sarcina e un caz aparte: 20-25% dintre femei au simptome în ultimul trimestru, care dispar de obicei în câteva săptămâni după naștere.
Câteva medicamente obișnuite pot declanșa ori înrăutăți simptomele: antihistaminicele mai vechi, care dau somnolență și se găsesc în multe pastile pentru somn și răceală, unele antidepresive, medicamentele împotriva grețurilor și unele neuroleptice. Ele nu se opresc fără medic, dar merită pomenite la consultație.
Analiza de feritină
Primul pas la medic e o analiză de sânge care include feritina, proteina care arată rezervele de fier ale organismului. Un rezultat considerat normal pentru populația generală poate fi prea mic pentru cineva cu picioare neliniștite. Ghidurile recomandă tratament cu fier atunci când feritina e sub 75 de micrograme pe litru, chiar dacă laboratorul o marchează ca normală.
Fierul se ia sub formă de tablete, pe stomacul gol, cu un pahar de suc de portocale, care ajută la absorbție, ori, când tabletele nu sunt tolerate sau nu ajută, sub formă de perfuzii. Efectul apare treptat, în câteva săptămâni ori luni.
Obiceiurile care liniștesc nopțile
Câteva schimbări de stil de viață reduc simptomele la mulți oameni. Cafeaua, ceaiul negru, băuturile energizante și ciocolata, mai ales după-amiaza și seara, le pot agrava. La fel, alcoolul și fumatul. Mișcarea moderată, făcută zilnic, ajută, dar efortul foarte intens, chiar înainte de culcare, poate avea efectul invers. Întinderile gambelor și ale coapselor, timp de câteva minute, înainte de pat, o baie caldă ori un masaj al picioarelor sunt, pentru mulți, cel mai bun ritual de seară. Mintea ocupată pare să ajute. Cuvintele încrucișate, un joc de cărți ori o activitate care cere concentrare, în orele de seară, reduc simptomele mai mult decât privitul pasiv la televizor. Programul de somn regulat, cu aceeași oră de culcare, completează lista. Picioarele ținute la cald, cu șosete subțiri în pat, ajută pe unii, iar compresele reci pe alții. Merită încercate amândouă, pentru că reacțiile diferă de la om la om.
Tratamentele medicamentoase
Când simptomele sunt frecvente și severe, medicul neurolog recomandă medicamente. Multă vreme, prima alegere au fost medicamentele care imită acțiunea dopaminei. Ele dau rezultate bune la început, dar, folosite ani la rând, pot produce un fenomen numit augmentare: simptomele apar mai devreme în zi, devin mai puternice și se extind la brațe. De aceea, ghidurile publicate în ultimii ani recomandă ca primă linie alte medicamente, folosite și în tratamentul durerii nervoase, alături de corectarea rezervelor de fier.
Când merge omul la medic
Mulți oameni trăiesc ani întregi cu aceste senzații, convinși că sunt doar nervi ori oboseală, ori că nu există nimic de făcut. Somnul fragmentat, oboseala de zi, dificultatea de a sta la un film ori într-un avion și tensiunea din familie, unde partenerul doarme prost din cauza zvâcnirilor, sunt motive suficiente pentru o discuție cu medicul de familie. Și copiii pot avea sindromul, uneori confundat cu hiperactivitatea, pentru că nu pot sta liniștiți seara.
O simplă descriere a simptomelor, cu cele 4 semne, și o analiză de sânge sunt, de multe ori, începutul unor nopți liniștite. Un jurnal de 2 săptămâni, cu orele la care apar senzațiile, cafeaua băută, medicamentele luate și calitatea somnului, ajută medicul să ajungă mai repede la tratamentul potrivit.
