Comodatul este contractul prin care o persoană, comodantul, dă alteia, comodatarul, un bun spre folosință gratuită, cu obligația de a-l restitui.

În viața de zi cu zi, situațiile sunt foarte frecvente: copilul care locuiește în apartamentul părinților, părintele în vârstă care stă în casa copilului, firma unui antreprenor care are sediul în apartamentul acestuia, mașina familiei folosită de un frate.

Diferența esențială față de închiriere este gratuitatea. Dacă se plătește o sumă pentru folosință, contractul devine închiriere, cu alte reguli și cu obligații fiscale.

Comodatul este reglementat în Codul civil, la articolele 2.146 și următoarele.

De ce contează forma scrisă

Legea nu cere, în general, formă scrisă pentru comodat. Un acord verbal este valabil.

În practică, forma scrisă devine necesară în numeroase situații: pentru înregistrarea sediului unei firme, pentru obținerea unei vize de flotant sau pentru schimbarea domiciliului în actul de identitate, pentru racordarea la utilități pe numele celui care locuiește, pentru dovada dreptului de folosință în fața unui creditor sau a unei instituții.

Registrul Comerțului acceptă contractul de comodat ca dovadă a sediului social, iar serviciile de evidență a persoanelor cer, pentru mutarea buletinului la o adresă unde persoana nu este proprietar, fie prezența proprietarului, fie un document care atestă dreptul de folosință, iar comodatul autentificat sau atestat de avocat se numără printre acestea.

Contractul scris previne și conflictele din familie, când locuirea gratuită durează ani, iar amintirile despre înțelegerea inițială încep să difere.

Ce trebuie să conțină contractul

Datele de identificare ale părților.

Descrierea exactă a bunului: adresa, suprafața, numărul cadastral, pentru locuințe; marca, modelul și numărul de înmatriculare, pentru vehicule.

Durata: pe termen determinat, de exemplu 5 ani, sau nedeterminat.

Destinația folosinței: locuință, sediu social, depozitare.

Cine plătește utilitățile, întreținerea, impozitul și reparațiile.

Condițiile de restituire și termenul de preaviz.

Semnăturile, în două exemplare.

Durata și restituirea

Dacă durata este stabilită, comodantul poate cere bunul înapoi înainte de termen doar în situațiile prevăzute de lege, de exemplu când are el însuși o nevoie urgentă și neprevăzută de bun sau când comodatarul îl folosește necorespunzător.

Dacă durata nu este stabilită, comodatarul restituie bunul după ce l-a folosit conform destinației sau la cererea comodantului.

Un preaviz rezonabil, de 30-90 de zile pentru o locuință, trecut în contract, evită situațiile în care o familie trebuie să se mute în câteva zile.

Refuzul de restituire la termen permite comodantului să ceară evacuarea în instanță, printr-o procedură care durează frecvent luni.

Cheltuielile și reparațiile

Comodatarul suportă, în principiu, cheltuielile obișnuite de folosință: utilitățile, curățenia, micile reparații.

Cheltuielile extraordinare, cum ar fi înlocuirea acoperișului sau refacerea instalației electrice, rămân în sarcina proprietarului, dacă nu s-a convenit altfel.

Îmbunătățirile făcute de comodatar pe cheltuiala lui, o bucătărie nouă sau o baie renovată, pot deveni motiv de conflict la restituire. Contractul poate stabili dinainte dacă acestea se compensează sau rămân proprietarului fără despăgubire.

Impozitul pe clădire rămâne obligația proprietarului față de primărie, chiar dacă părțile convin ca, între ele, comodatarul să îl achite.

Comodatul și impozitele

Comodatul nu produce venit pentru proprietar, deci nu generează impozit pe venit.

Autoritățile fiscale pot verifica dacă folosința este, în realitate, gratuită. Un contract de comodat care ascunde o chirie plătită în numerar poate fi recalificat ca închiriere, cu impozitul datorat pentru chiria încasată, plus accesorii.

Firmele care își au sediul într-un apartament al asociatului, în baza unui comodat, nu pot deduce chirie, pentru că nu plătesc, dar pot deduce, în anumite condiții, o parte din cheltuielile cu utilitățile, după cum stabilește Codul fiscal.

Contractul de comodat pentru mașină

Mașina folosită de un membru al familiei, alta decât proprietarul, este o situație la fel de frecventă ca locuința.

Un contract de comodat sau o împuternicire scrisă, păstrate în mașină, simplifică un control rutier sau o constatare de accident.

Pentru deplasările în străinătate, mai ales în afara Uniunii Europene, poliția de frontieră cere uneori dovada dreptului de folosință, iar o împuternicire notarială, cu un cost de ordinul a 100-200 de lei, este documentul acceptat fără discuții.

Polița RCA din România este legată de mașină, nu de șofer, iar orice persoană cu permis valabil poate conduce, dar la unele polițe CASCO, conducătorii auto trebuie declarați dinainte, iar un accident produs de un șofer nedeclarat poate reduce sau anula despăgubirea.

Amenzile primite prin camere, cu mașina în folosința altcuiva, se trimit proprietarului. Contractul scris permite indicarea celui care a condus, în termenul din înștiințare.

Atestarea la avocat sau autentificarea la notar

Contractul sub semnătură privată este valabil între părți.

Atestarea de către un avocat, cu data certă și identitatea părților verificată, costă 200-500 de lei și este acceptată de majoritatea instituțiilor.

Autentificarea la notar are cea mai mare forță probantă și este preferabilă pentru comodatele de lungă durată asupra imobilelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here