Amețeala și vertijul nu sunt același lucru
Cuvântul „amețeală” acoperă, în vorbirea obișnuită, senzații foarte diferite. Vertijul este iluzia de mișcare: camera se învârte, sau persoana simte că se învârte ea, chiar dacă stă pe loc. Senzația de leșin, de cap gol, de întunecare a vederii, mai ales la ridicarea bruscă în picioare, ține, de regulă, de tensiune sau de circulație. Dezechilibrul, nesiguranța la mers, fără senzația de rotire, are alte cauze. Distincția ajută medicul să găsească cauza. Descrierea exactă a senzației, a momentului în care apare și a duratei e cea mai valoroasă informație la consult.
Vertijul pozițional paroxistic benign, pe scurt VPPB
Este cea mai frecventă cauză de vertij, mai ales după 50 de ani și mai des la femei.
Simptomul tipic: un vertij puternic, scurt, de sub un minut, declanșat de anumite mișcări ale capului: întoarcerea în pat pe o parte, ridicarea din pat sau culcarea, aplecarea după un obiect, privirea în sus, spre un raft.
Poate fi însoțit de greață, uneori de vărsături, dar nu de pierderea auzului sau de alte simptome neurologice.
Numele spune tot: vertij, adică senzația de rotire, pozițional, adică legat de poziția capului, paroxistic, adică vine brusc, în crize, și benign, adică nu este o boală gravă.
De ce apare
În urechea internă, în organele echilibrului, există cristale microscopice de carbonat de calciu, numite otoliți, care ajută la perceperea gravitației și a mișcărilor liniare. Uneori, o parte dintre aceste cristale se desprind și ajung într-unul dintre canalele semicirculare, care detectează rotațiile capului. La anumite mișcări, cristalele se deplasează în canal și trimit creierului un semnal fals de rotire. Cauza desprinderii nu e întotdeauna clară: vârsta, traumatismele craniene ușoare, statul prelungit în pat, anumite boli ale urechii interne.
Diagnosticul, cu o manevră simplă
Medicul de familie, neurologul sau medicul ORL confirmă diagnosticul printr-o manevră numită Dix-Hallpike, descrisă în 1952 de doi medici britanici: pacientul este culcat rapid pe spate, cu capul întors lateral și ușor aplecat în jos, peste marginea mesei.
Dacă apar vertijul și mișcările caracteristice ale ochilor, numite nistagmus, diagnosticul este confirmat, iar partea afectată e identificată.
Nu sunt necesare, de regulă, analize sau imagistică.
Tratamentul: manevrele de repoziționare
Tratamentul VPPB nu este medicamentos.
Manevra Epley, descrisă de medicul american John Epley în 1980, constă într-o serie de schimbări de poziție a capului și corpului, fiecare menținută 30-60 de secunde, care ghidează cristalele înapoi, din canalul semicircular în locul lor normal.
La o parte importantă dintre pacienți, o singură manevră, făcută în cabinet, rezolvă vertijul, iar la majoritatea, 2-3 manevre sunt suficiente.
Medicul poate arăta pacientului o variantă care se face și acasă, pentru recidive.
Medicamentele împotriva vertijului și a greții ajută doar temporar, pentru disconfortul din criză, dar nu rezolvă cauza și, luate mult timp, întârzie adaptarea creierului.
VPPB recidivează la aproximativ o treime sau jumătate dintre pacienți în câțiva ani, dar fiecare episod răspunde la fel de bine la manevre.
Alte cauze de vertij
Nevrita vestibulară: un vertij intens, continuu, de câteva zile, adesea după o viroză, cu greață și vărsături, fără pierdere de auz. Se ameliorează treptat în câteva săptămâni.
Boala Ménière: crize de vertij de 20 de minute până la câteva ore, însoțite de țiuit, senzație de ureche înfundată și scăderea auzului, care fluctuează.
Migrena vestibulară: episoade de vertij la persoanele cu istoric de migrenă, uneori fără durere de cap.
Hipotensiunea ortostatică: amețeala și întunecarea vederii la ridicarea bruscă în picioare, frecventă la vârstnici, la cei deshidratați și la cei care iau medicamente pentru tensiune.
Semnalele de urgență
Vertijul brusc, persistent, însoțit de oricare dintre următoarele, poate indica un accident vascular cerebral în zona posterioară a creierului și cere apel imediat la 112:
Vedere dublă, vorbire neclară sau dificilă, dificultăți la înghițire.
Slăbiciune sau amorțeală la o mână, un picior sau o jumătate a feței.
Imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge, chiar sprijinit.
Durere de cap bruscă și foarte intensă.
Pierderea bruscă a auzului la o ureche.
Riscul e mai mare la persoanele cu hipertensiune, diabet, fumători, cu boli de inimă.
Siguranța acasă, în perioadele cu vertij
Ridicarea din pat se face încet, în doi timpi: întâi un minut stând pe marginea patului, abia apoi în picioare. O lumină de veghe pe drumul spre baie previne căderile de noapte, iar volanul se lasă altcuiva cât timp durează perioada cu crize.
La vârstnici, vertijul și amețeala sunt printre cauzele importante ale căderilor, iar căderile, ale fracturilor de șold. Tratarea rapidă a VPPB are, așadar, efecte mult dincolo de disconfortul crizei.
