Munții Parâng, între Jiu și Olteț, cu Vârful Parângul Mare, de 2.519 metri, al patrulea din România, sunt cel mai înalt masiv din Carpații Meridionali după Făgăraș, Bucegi și Retezat, și cel mai puțin umblat dintre ele.
Creasta lor, de 30 de kilometri, cu 9 vârfuri de peste 2.400 de metri, cu 20 de lacuri glaciare și cu circuri uriașe, deschise spre nord, nu are cabane pe traseu, nu are telecabine până sus și nu are mulțimile Bucegilor, iar zilele de vară în care întâlnești 5 oameni în 8 ore de mers sunt obișnuite. Accesul se face din 2 locuri: dinspre Petroșani, pe la Parâng, cu telescaunul, ori dinspre Novaci, pe Transalpina, pe la Rânca.
Rânca, stațiunea de la 1.600 de metri
Rânca, pe versantul sudic, la 1.600 de metri, pe drumul Transalpinei, la 18 kilometri de Novaci, e stațiunea din Parâng: cu pensiuni, cu cabane, cu pârtii de schi, din decembrie până în aprilie, și cu telescaunul care urcă spre Vârful Păpușa, la 2.136 de metri, în 20 de minute, de unde creasta e la o oră.
A crescut haotic, cu construcții pe toată poiana, dar poziția ei, pe pajiștile alpine, cu vederea peste Oltenia, și drumul Transalpinei, care continuă spre Pasul Urdele, la 2.145 de metri, cel mai înalt punct rutier din România, și spre Obârșia Lotrului, o fac baza cea mai comodă pentru Parâng. Transalpina e deschisă, în general, din iunie până în octombrie, iar iarna rămâne doar drumul până la Rânca.
Lacurile glaciare Câlcescu și Roșiile
Lacul Câlcescu, la 1.935 de metri, în căldarea de sub Vârful Setea Mare, e cel mai mare lac glaciar din Parâng, cu 3 hectare și cu 9,3 metri adâncime, rezervație naturală din 1932, cu malurile cu jnepeni, cu zâmbri și cu bujori de munte, într-un circ cu alte 3 lacuri mai mici, Vidal, Pencu și Păsări.
Traseul de la Rânca, pe creastă, apoi coborâre în căldare, durează 4-5 ore dus, iar de la Obârșia Lotrului, pe valea Latoriței, 3-4 ore. Lacul Roșiile, la 2.000 de metri, sub Parângul Mare, în cea mai mare căldare glaciară din masiv, Căldarea Roșiilor, cu peste 10 lacuri, de la Roșiile și Mândra la Lacul Verde, e, pentru mulți, locul cel mai frumos din Parâng, cu o noapte la cort pe mal, cu stelele și cu liniștea pe care Bucegii nu o mai au.
Vârful Parângul Mare, de 2.519 metri
Urcarea pe Parângul Mare pornește de la Rânca, pe banda roșie, pe creasta principală, peste Păpușa, Setea Mică, Mohoru, Setea Mare, Ieșu și Gruiu, cu urcări și coborâri de 100-200 de metri între vârfuri, 6-7 ore dus, cu cort ori cu întoarcere lungă, ori de la Parâng, de la Petroșani, cu telescaunul până la 1.700 de metri, apoi pe Cârja, de 2.405 metri, cu creasta spre Parângul Mare, 4-5 ore, cel mai scurt drum spre vârf.
De pe vârf, în zilele senine, se văd Retezatul, Șureanul, Făgărașul, Munții Lotrului și toată Oltenia, până la Dunăre. Creasta e expusă, fără apă, fără adăpost, iar furtunile de vară, cu fulgere, vin după-amiaza: pornirea la 6 dimineața, cu 2-3 litri de apă de persoană, și întoarcerea până la 15 sunt regulile.
Drumul de creastă de 3 zile
Traversarea integrală a Parângului, de la Petroșani la Obârșia Lotrului ori la Rânca, pe banda roșie, durează 2-3 zile, cu 2 nopți la cort, la Lacul Roșiile ori la Câlcescu, cu peste 35 de kilometri și cu 2.500 de metri de urcare cumulată. Nu există cabane pe creastă, iar refugiile, de la Parângul Mare și de la Câlcescu, sunt mici și nu se rezervă. Apa se ia de la lacuri și de la izvoarele din căldări, nu de pe creastă.
Traseul cere condiție fizică bună, orientare cu harta și cu aplicația cu hărți offline, pentru că marcajele sunt rare pe porțiuni, și echipament pentru 5 grade noaptea în iulie. Pentru drumeții de o zi, din Rânca, Păpușa și Mohoru, cu telescaunul, 3-4 ore, sunt cele accesibile familiilor.
Transalpina ca poartă de intrare
Transalpina, DN67C, de la Novaci la Sebeș, pe 148 de kilometri, cu Pasul Urdele, de 2.145 de metri, e cel mai înalt drum din România, mai sus decât Transfăgărășanul cu 100 de metri, asfaltat complet după 2009, pe traseul vechiului drum al oilor, „Drumul Regelui”.
Porțiunea de la Rânca la Obârșia Lotrului, de 40 de kilometri, pe creasta dintre Parâng și Munții Lotrului, cu serpentinele, cu pajiștile alpine și cu stânele, e cea spectaculoasă, cu opriri la Pasul Urdele, la stâna de la Ștefanu și la lacurile de pe drum.
E deschisă din iunie până în octombrie, cu zăpadă posibilă în iunie, iar în weekendurile de vară, motocicletele și mașinile o umplu între 10 și 16, așa că dimineața devreme e momentul. Obârșia Lotrului, la intersecția cu drumul spre Voineasa și spre Vidra, cu cabana istorică, e locul de popas și de pornire spre Câlcescu.
Petroșani și versantul de nord
Dinspre Valea Jiului, stațiunea Parâng, la 10 kilometri de Petroșani, la 1.600 de metri, cu telescaunul din Petroșani-Sud, de 2,5 kilometri, cu cabanele vechi, din anii 1970, cu pârtiile de schi și cu traseele spre Cârja, spre Mândra și spre Parângul Mare, e varianta mai apropiată de vârf și mai puțin aglomerată decât Rânca.
Petroșani, orașul minerilor, cu muzeul mineritului, și Valea Jiului, cu Defileul Jiului, între Parâng și Vâlcan, cu mănăstirea Lainici și cu drumul de 33 de kilometri de-a lungul râului, sunt drumul de intrare dinspre Târgu Jiu, cu ansamblul lui Brâncuși, la o oră.
Perioada și echipamentul
Sezonul de creastă ține din iunie până la sfârșitul lui septembrie, cu zăpadă în căldări până la jumătatea lui iunie și cu brumă din octombrie; iulie și august au cele mai multe zile senine dimineața și furtuni după-amiaza, iar septembrie, cu aerul limpede și cu afinele, e luna cea mai bună. Iarna, creasta se parcurge doar cu echipament de iarnă, cu risc de avalanșă mare pe versanții nordici, iar Rânca și Parâng rămân pentru schi.
Bocancii, 2-3 straturi, geaca impermeabilă, pălăria, pentru că pe creastă nu e nicio umbră 8 ore, crema de soare, harta Parângului, telefonul încărcat, cu Salvamont Gorj ori Salvamont Hunedoara în agendă, și apa sunt echipamentul de o zi.



